Sfaturi

5 lucruri pe care să NU le faceți în cazul unei urgențe

  1. Să nu faceți nimic. Cu cât așteptați mai mult, cu atât se va agrava problema, iar rezultatul ar putea fi pierderea dintelui sau o infecție teribilă.
  2. Să aplicați căldură pe zona dureroasă. Căldura stimulează răspîndirea infecției, în cazuri extreme infecția poate chiar drena spre exterior, lăsând în urmă cicatrici.
  3. Să nu luați nici o măsură, în cazul în care pierdeți o plombă sau se fracturează o parte dintr-un dinte. Am întâlnit multe cazuri în care pacienții nu au făcut nimic în momentul în care au pierdut o plombă sau și-au rupt un dinte, până când au avut dureri. În momentul acela, dintele a trebuit fie extras, fie a necesitat un tratament de canal.
  4. Să aveți dureri și să sperați că vor trece de la sine. În momentul în care pacientul ajunge la cabinet este în general umflat și cu dureri.
  5. Să folosiți antibiotice rămase prin casă, pentru a vă trata. Antibioticele trebuiesc folosite pe germeni specifici, la anumite intervale orare, pe o anumită perioadă de timp, altfel sunt inutile.

Sensibilitatea la rece

În foarte multe cazuri sensibilitatea la rece se poate trata fără nici o intervenție din partea medicului dentist, doar prin folosirea unor paste de dinți cu fluor și nitrat de potasiu și aplicarea unor geluri desensibilizante pe zonele afectate.

O vizită în cabinetul stomatologic este însă necesară, deoarece medicul dentist trebuie să aprecieze situația, să identifice cauzele și să aleagă tratamentul indicat pentru fiecare caz în parte.

Sângerările gingivale

Bolile parodontale sunt cauza principală a pierderii dinților la adulți. Spre deosebire de majoritatea părților corpului, cavitatea bucală este populată permanent de microorganisme patogene. În cavitatea bucală există peste 500 milioane de microorganisme. O igienă bucală deficitară sporește numărul acestor microorganisme și le oferă un mediu propice pentru dezvoltare.

Alți factori de risc, pe lângă o igienă bucală absentă sau deficitară, sunt reprezentați de: fumat, stres, boli ale inimii, diabet.

Bruxismul

Cele mai frecvente cauze ale bruxismului sunt: stresul, anxietatea, tulburările somnului, mușcături incorecte datorate unor edentații sau malpoziții. Simpotmatologia include dureri difuze de cap, oboseală articulară și la nivelul maxilarelor, dureri sau fracturi dentare. Pentru tratarea bruxismului se pot folosi niște protecții, denumite gutiere, care se aplică pe dinți și au rolul de a relaxa articulația temporo-mandibulară. De asemenea se pot administra miorelaxante înainte de culcare și este necesară luarea de măsuri în vederea combaterii anxietății și stresului.

Marmorațiile

Sunt niște colorații maronii, în general liniare, de-a lungul șanțurilor și fosetelor dinților posteriori. Aceste colorații sunt zone care trebuiesc păstrate sub observație de către medicul stomatolog, deoarece sunt locuri în care se pot forma carii mult mai ușor decât în zonele netede și necolorate de smalț.

Implant vs lucrare protetică fixă

Una din întrebările frecvente este legată de metoda cea mai avantajoasă de rezolvare a unei edentații.

Ce ar trebui pacientul să aleagă? Varianta prin implant sau cea prin punți protetice clasice?

Alegerea ar trebui făcută în funcție de câțiva factori. Ne referim la cazuri generale, optime. Cazurile care prezintă diferite particularități trebuie evaluate de medicul stomatolog:

Tartru

Tartrul este deosebit de nociv, un factor de iritație locală asupra parodonțiului și cauza primară care duce la apariția bolilor parodontale: gingivită și diferite forme de parodontopatii (cunoscute generic sub numele de parodontoză – o denumire incorectă dar uzuală). De asemenea tartrul este și motivul halenei (mirosului cavității bucale).

Tartrul dentar este reprezentat de formațiuni organo-minerale (carbonați și fosfați de calciu) depozitate pe suprafețele dinților supra- și subgingival, precum și pe alte structuri solide din cavitatea bucală: proteze dentare fixe și mobile, aparate ortodontice etc. Depunerea este favorizată de zone retentive pentru resturi alimentare și mai ales de o igienă bucală deficitară.

Tartrul dentar supragingival este o placă minerlizată, situată deasupra gingiei, ca un depozit alb-gălbui sau gri pânp la nuanțe foarte închise, dur, acoperit superficial de o placă dentară nemineralizată.

Tartrul dentar subgingival este o matrice organică de origine microbiană, aflată în partea subgingivală a dintelui, foarte aderentă, intens impregnată de cristale de fosfați de calciu.

Tartrul dentar se poate îndepărta corect și complet numai în cabinetul stomatologic, printr-un procedeu denumit detartraj.

Placă bacteriană

Placă bacteriană este reprezentată de un biofilm care se formează pe suprafața dinților. Acest biofilm (strat) este o gazdă bună pentru numeroase bacterii și microbi. Acest proces de formare al plăcii bacteriene începe după 4-8 ore de la ultimul periaj. După două zile, placa este mineralizată în proporție de 50%, iar la 12 zile, tartrul este deja format. Ritmul de formare al tartrului dentar depinde de: localizarea dintelui, variații individuale ale fluxului salivar, natura alimentelor și particularitățile masticației și constă într-o creștere zilnică medie de 0,10-0,15% în greutate față de cantitatea de reziduu uscat din tartrul depus anterior.